Love Always Summer

Am condus un autocar spre Bogotá

În drum spre Bogotá, a treia capitala din lume după înălțimea la care se află,
avem parte de cel mai provocator drum cu un mijloc de transport de pana acum.
Bogota a fost denumită „Atena Americii Latine”, datorită numărului ridicat de universităţi şi biblioteci.
Am citit despre cum e să mergi pe distanțe lungi cu autocarele din Columbia și eram gata sa schimb toate planurile pentru a evita autocarul din Medellin înspre Bogotá.
Am ales cea mai bună companie, ne-am pregătit cu ce haine aveam mai de frig și am sperat sa treacă cât mai ușor.
Am plecat la 11 seara.

Cam așa arată cel mai mare frigider din Columbia. Vom petrece 10-12 ore înăuntru:)

Posted by Always Summer on Thursday, December 10, 2015

Deși afară era o temperatură plăcută, de  vreo 25 de grade, în autocar era la fel de rece ca într-un frigider imens, plin de oameni.
Pe lângă ce haine aveam pe mine, am luat absolut toate hainele pe noi, patru tricouri și cămăși și ne-am tapetat efectiv cu tot ce aveam, pantaloni scurți, eșarfe etc
Tot drumul de aproape 500 de kilometri pe o singura bandă, linie continuă, curbe cam ca la Cheia. Depășiri în lanț, curbe forțate, viteză.
Deja lumea se învârtea cu repeziciune și am rugat șoferul să mă lase pe scaunul ghidului.
Cum se plictisea m-a provocat sa îmi folosesc toate cuvintele ce le-am învățat în spaniolă ca să îi explic cât de mică e România față de Columbia și cum Logan de fapt e marca românească, nu franțuzească.
In timpul acesta căutăm cu disperare o pungă. Mi-am propus totuși să lupt:)
Mi-am imaginat că am un volan, în locul celor două mânere de suport și am început să conduc sportiv, croșetând curbele interminabile din munții Anzi.
A funcționat!  Mi-a trecut răul.
M-am retras din conversația cu noul meu prieten șofer, ce îmi dăduse intre timp pungă și recomandarea de a deschide geamul (de unde venea o căldură plăcută) și am încercat să dorm la locul meu.
Pentru a nu auzi muzica columbiană din fundal am folosit muzică braziliană și meditații ghidate 🙂
Nu sunt un friguros,  dar oricât de somn îmi era și oricâți pantaloni scurți am înfășurat pe brațe și pe cap curentul rece îmi pătrundea nedescurajat în oase.
Între somn și realitate am scos ce am putut din rucsac și mi-am introdus picioarele până la genunchi în bagaj 😛
Am avut și un moment de disperare, cu rugăminți la cel de-al doilea șofer să facă ceva cu frigul inuman. Fără niciun succes însă…
Răsăritul a revelat peisaje montane de vis și mi-a rămas consolarea că nu îmi e rău, că mai sunt două ore de mers și că din Bogota către Cartagena avem avion (la același preț cu autocarul, sub 25 de dolari)
Buen viaje!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*